VINDECAREA PRIN CREDINŢĂ

Oricât ar părea de paradoxal, cu cât vindecătorul se îngrijeşte mai mult de rezultatele vindecării, cu atât el devine un vindecător mai înzestrat, mai plin de putere. Aceasta se explică prin faptul că cele mai puternice procedee de vindecare se bazează pe starea de adevărată iubire. Acest sentiment este legat de a patra chakră.
Dacă iubim pe cineva pentru că ne asigură securitatea, ne oferă bani sau atenţie, înseamnă că nu iubim pentru bucuria de a iubi. Înseamnă că iubim de dragul posibilităţii de a primi ceva la rândul
nostru. Între doi oameni poate exista un acord care să-i satisfacă pe amândoi: „Eu îţi dau iubirea dacă tu îmi dai bani, sau atenţie, sau îmi oferi securitate etc. “De cele mai multe ori un astfel de acord nu aduce decât dezamăgiri. Prea multe se cer în numele iubirii: bani, siguranţă, promisiuni, atenţie, condiţii şi, de foarte multe ori, iubirea este pierdută, deoarece nu s-a realizat în sine.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre vindecare. Când un medium vindecă pacienţii pentru că îi place să-i vindece, în faţa lui se deschid posibilităţi aproape nelimitate pentru a obţine cele mai
bune rezultate. Când însă vindecă pentru că ar dori să devină un mare vindecător sau pentru ca nu doreşte boala sau moartea persoanei iubite, de care nu vrea să se despartă, sau vrea să ajungă faimos, mintea se va rătăci printre felurite gânduri în timpul procesului de vindecare. Dorinţele sale îi consumă întreaga energie.
Energia benefică va fi consumată nu pentru vindecare, ci pentru satisfacerea dorinţelor sale. Acest vindecător se va putea transforma într-un canal al energiei vindecătoare dacă va reuşi să
renunţe la dorinţele sale. Mulţi vindecători spun: „Prin mine acţionează Dumnezeu, eu nu ştiu ce fac. “Nu este obligatoriu să ştim ce facem. După cum am mai spus, la urma urmei nu suntem obligaţi să purificăm aurele, să extragem legăturile, să reprezentăm trandafiri etc. Suntem obligaţi
doar să facem ca vindecarea să se împlinească.

Când vindecătorul declară că se transformă în canalul prin care trece Dumnezeirea, el
vorbeşte despre propriul său Dumnezeu, indiferent de locul în care se află acesta, în Ceruri, pe Pământ sau în sufletul său. Credinţa care însoţeşte vindecătorul, este credinţa propriu-zisă,
corespunzătoare purităţii celei de-a patra chakre, iubirea care nu cere nimic în schimb. Vindecările uimitoare realizate de mediumuri au loc în starea de autorenunţare.
Cel care vindecă prin credinţă nu trebuie să canalizeze energia spre boala sau sănătatea pacientului. El nu are nevoie ca pacientul să se simtă mai bine şi niciun mod de supravieţuire nu-i este blocat de faptul că cineva se simte mai bine sau mai puţin bine. În munca sa vindecătorul poate folosi energia armonică a Cosmosului în locul propriei sale energii, orientând-o spre refacerea energetică şi aducerea corpului în armonie cu Universul.
Aflându-se în stare neutră, cel care vindecă prin credinţă îi poate pune la dispoziţie pacientului său spaţiul psihic pentru boala acestuia; el nu trebuie să se împotrivească în faţa maladiilor oamenilor. Când vindecătorul nu se împotriveşte bolii, nici bolnavul nu se împotriveşte acesteia, iar boala nu se va împotrivi nici unuia dintre ei. Atunci cel care vindecă prin credinţă poate să aleagă: dacă el crede şi îşi doreşte acest lucru, căci alegerea lui porneşte din inimă,
boala va dispărea fără niciun fel de luptă.
În calitate de vindecător, dorim să obţinem anumite rezultate, ne facem planuri. Dacă în timp ce ne ocupăm de vindecare ne gândim la fel de fel de planuri, nu mai suntem prezenţi aici în acest
moment. Ne aflăm în viitor cu cinci minute, cu o oră sau cu o viaţă, delectându-ne cu imaginea rezultatelor muncii noastre de vindecător.
Vindecarea prin credinţă este considerată un proces indirect, care îmbină prefigurarea anumitor imagini, descântece şi incantaţii şi nu lovituri cu pumnul în piept într-o rugăciune rituală către
Dumnezeu, care aminteşte de închinările păgâne în faţa zeilor. Această prezentare va părea, desigur, destul de neatrăgătoare multora dintre noi. În realitate însă, procesul de vindecare şi de
refacere a forţelor prin credinţă este acelaşi proces prin care este purificată aura. În acest proces de renaştere, vindecarea este ajutată de numeroase intenţii foarte puternice, nu numai de
intenţiile singulare ale vindecătorului. Când există credinţă de acest fel, mintea nu trebuie să facă faţă nici unei probleme – totul se realizează prin pură voinţă.
Procesul aşezării mâinilor vindecătorului pe trupul pacientului şi de obţinere a vindecării pe această cale este acelaşi cu procesul de vindecare prezentat în această carte, doar că în acest caz este vorba şi de un contact fizic nemijlocit, numit magnetism propriu. Vindecătorii care folosesc acest procedeu, ca şi chirurgii psihici, consideră că „atingerea nemijlocită a pacientului” ajută la
concentrarea atenţiei şi energiei pe o parte mai mare a corpului.
Vom constata că atingerea pacientului îl face adesea pe acesta să fie mai sigur, mai convins de rezultatul favorabil al tratamentului. Într-un anume sens, atingerea ajută în transformarea corpului pacientului într-un „corp real”. Dar, în majoritatea procedeelor de vindecare, nu este obligatoriu să se recurgă la contactul fizic. Desigur, în condiţiile cele mai favorabile, trebuie să evităm să atingem cu mâinile anumite persoane sau o anumită parte bolnavă din corpul pacientului pe care urmează să-l vindecăm. Trebuie să procedăm în funcţie de situaţia concretă şi să nu facem nimic care să anuleze rezultatele obţinute, cum ar fi vindecarea psihică încununată de succes.

Alexandra Mosneaga

Pentru programari sedinte individuale trimiteti mail la mesaj.divin@yahoo.com. O discutie de 30 de minute este 150 de ron.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*